La Muntii Capatanii si Buila Vanturarita am inceput sa visez prin 2000; atunci,invatam pentru facultate( stand in varful patului pana cand ma lua somnul) iar sub patura aveam pitite carti din colectia MUNTII NOSTRI.
Una din carti era despre Muntii Capatanii; ma fascina in mod special pentru ca acolo scria ca este un munte mai salbatic, foarte impadurit, destul de putin umblat si, ma gandeam eu, mai putin accesibil bucurestenilor.
Weekendul care a trecut(10-11 Iulie) am avut ocazia sa parcurg creasta Builei impreuna cu niste prieteni foarte buni.
Traseul parcurs a fost urmatorul:
Sambata: Pietreni- Valea Morii- Poiana Scarisoara- Refugiul Buila- Creasta Buila- Curmatura Comarnice- Canton Cheia
Duminica: Canton Cheia- Cheile Cheii- Brana Caprelor- Schitul Pahomie- Schitul Patrunsa- Poiana Scarisoara- Pietreni.
Exista mai multe puncte de intrare in Buila insa pe cel din Pietreni il stiu cel mai bine asa ca m-am folosit de asta.
Creasta Builei este o creasta calcaroasa, foarte salbatica, plina de jnepenis si de pe care cam lipseste marcajul( pentru mai multe informatii incercati http://www.buila.ro/); sau mai bine zis nu prea este vizibil. Sunt portiuni unde nu ai de ce sa te tii asa ca folosesti jnepenii cat poti de mult.
Parerea mea este ca aceasta creasta este mai dificila decat creasta Pietrei Craiului; situatia incepe sa se complice dupa Vanturarita pana acolo nefiind probleme.
Pana la refugiul Buila( ca reper, este aproape de Hornurile Popii) se merge aproximativ 5h; drumul pana aici nu este greu- se merge prin padure, pe drum forestier, apoi se iese la gol alpin.
Refugiul Buila este foarte bine amenajat; are 2 camere in care se poate dormi, paturi suprapuse, carte de oaspeti, ceva crengi pentru foc( le-am vazut acuma)..ideea este ca refugiul este bine intretinut, eu unul fiind foarte placut impresionat de munca celor care s-au ocupat de asta.
La 10-15 min prin padure, pe marcaj punct galben, se gaseste un izvor de unde se poate lua apa.
Una din carti era despre Muntii Capatanii; ma fascina in mod special pentru ca acolo scria ca este un munte mai salbatic, foarte impadurit, destul de putin umblat si, ma gandeam eu, mai putin accesibil bucurestenilor.
Weekendul care a trecut(10-11 Iulie) am avut ocazia sa parcurg creasta Builei impreuna cu niste prieteni foarte buni.
Traseul parcurs a fost urmatorul:
Sambata: Pietreni- Valea Morii- Poiana Scarisoara- Refugiul Buila- Creasta Buila- Curmatura Comarnice- Canton Cheia
Duminica: Canton Cheia- Cheile Cheii- Brana Caprelor- Schitul Pahomie- Schitul Patrunsa- Poiana Scarisoara- Pietreni.
Exista mai multe puncte de intrare in Buila insa pe cel din Pietreni il stiu cel mai bine asa ca m-am folosit de asta.
Creasta Builei este o creasta calcaroasa, foarte salbatica, plina de jnepenis si de pe care cam lipseste marcajul( pentru mai multe informatii incercati http://www.buila.ro/); sau mai bine zis nu prea este vizibil. Sunt portiuni unde nu ai de ce sa te tii asa ca folosesti jnepenii cat poti de mult.
Parerea mea este ca aceasta creasta este mai dificila decat creasta Pietrei Craiului; situatia incepe sa se complice dupa Vanturarita pana acolo nefiind probleme.
Pana la refugiul Buila( ca reper, este aproape de Hornurile Popii) se merge aproximativ 5h; drumul pana aici nu este greu- se merge prin padure, pe drum forestier, apoi se iese la gol alpin.
Refugiul Buila este foarte bine amenajat; are 2 camere in care se poate dormi, paturi suprapuse, carte de oaspeti, ceva crengi pentru foc( le-am vazut acuma)..ideea este ca refugiul este bine intretinut, eu unul fiind foarte placut impresionat de munca celor care s-au ocupat de asta.
La 10-15 min prin padure, pe marcaj punct galben, se gaseste un izvor de unde se poate lua apa.
De remarcat ca sunt multe stane pe drum, stane care pot servi drept adapost in caz de vreme rea. Apa se gaseste in Poiana Scarisoara si langa Refugiul Buila( am scris mai sus- marcaj punct galben), adica la aprox 1h de Pietreni pe drumul catre Refugiul Buila .
Cateva lucruri mai importante despre creasta:
-nu sunt lanturi sau cabluri de asigurare in portiunile dificile
-jnepenii sunt foarte desi asa ca inaintarea se face destul de greu
-marcajul este punct rosu si este destul de greu de gasit; va sfatuiesc sa va uitati bine dupa el pentru ca este destul de greu sa cobori din creasta daca ai gresit drumul( o spun din proprie experienta)
-dupa ce se termina creasta,se coboara inspre Comarnice( noi am ratacit drumul prin padure pentru ca nu mai vedeam marcajul, asa ca ne-am orientat dupa Stogu- se vede de la Cheia) inca vreo 3h.
Am ajuns la cabana Cheia dupa 13 h de mers si aici am fost intampinati de Ion Dumbraveanu, cabanierul de acolo, un om deosebit si plin de energie.
Nu se gateste mancare pentru turisti insa daca il rugati poate va lipiti de o ciorba de fasole cu tarhon sau omleta. RECOMAND TUTUROR CABANA CHEIA!!!
Duminica am luat drumul cheilor cheii, printre cele mai spectaculoase si salbatice chei din tara; traseul porneste de la cabana cheia si trece peste brana caprelor( aviz celor cu rau de inaltime) apoi ajunge la un canton in padure dupa care urmeaza un drum de masina care duce la schitul Pahomie; urmeaza schitul Patrunsa(aici de regula va poftesc calugarii la masa..noi am mancat fara sa stam pe ganduri!) si apoi se merge catre Pietreni sat.
Traseul se face cam in 8h daca mergeti bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu